Intrată în vigoare la data de 13 mai 2016, Legea 77/2016 privind darea în plată se aplică în raporturile juridice dintre consumatori şi instituţiile de credit, instituţiile financiare nebancare sau cesionarii creanţelor deţinute asupra consumatorilor.
Darea în plata dă posibilitatea consumatorului care și-a achiziționat un imobil prin credit ipotecar și care se află în situația de a nu-și mai putea achita ratele creditului, să predea imobilul către bancă, urmând ca toate datoriile, inclusiv dobânzi și alte penalități, aferente creditului respectiv, să se stingă.
Pentru a beneficia de aceste prevederi, consumatorul este condiţionat de suma contractată, scopul pentru care a fost contractat creditul şi conduita consumatorului.
Astfel, suma contractată trebuie să nu depăşească echivalentul în lei al 250.000 euro, sumă ce se calculează la cursul de schimb publicat de către Banca Naţională a României în ziua încheierii contractului de credit.
Potrivit acestor prevederi, legea nu impune ca imobilul ce face obiectul garanţiei împrumutului să fie locuit efectiv de către consumator ci doar destinaţia imobilului să fie aceea de locuinţă. Sunt excluse aşadar imobilele care sunt spaţii comerciale, hale, terenuri, etc., ce fac în exclusivitate obiectul unor împrumuturi. Cu toate acestea, în situaţia în care creditul a fost garantat cu două sau mai multe imobile, dacă unul dintre imobile are destinaţie de locuinţă, consumatorul beneficiază de prevederile legii dării în plată.
Raportat la conduita consumatorului, acesta trebuie să facă dovada că nu a fost condamnat printr-o hotărâre definitivă pentru infracţiuni în legătură cu creditul pentru care se solicită aplicarea legii privind darea în plată. O astfel de dovadă se poate face cu fisa de cazier.
În cazul în consumatorul a garantat creditul cu două sau mai multe bunuri, adică există şi bunuri mobile aduse garanţie alături de un imobil cu destinaţia de locuinţă, consumatorul va trebui să ofere în plată toate bunurile aduse în garanţie.
Consumatorul care îndeplineşte condiţiile la care am făcut referire mai sus şi doreşte să beneficieze de prevederile acestei legi, se va adresa unui avocat, notar public sau executor judecătoresc, care va transmite creditorului o notificare prin care îl informează cu privire la decizia consumatorului de a-i transmite dreptul de proprietate asupra imobilului în vederea stingerii datoriei izvorând din contractul de credit ipotecar.
Vom reveni cu detalii în ceea ce priveşte beneficiile dar şi costurile pe care trebuie să le suporte consumatorul în cazul în care doreşte să predea imobilul în vederea stingerii datoriilor. (bihon.ro, 24 mai 2016)