Începând cu data de 5 martie 2018, intră în vigoare Legea 232/2017 prin care se modifică și se completează legea privind protecția cetățenilor români care lucrează în străinătate.
Noua lege defineşte termenul de agent de plasare a forţei de muncă, precum şi aria clară de activitate a acestuia, specificând documentele necesare înregistrării agenţilor la inspectoratele teritoriale de muncă.
De asemenea, se interzice perceperea de la solicitanţii locurilor de muncă a tarifelor de mediere, comisioane, sau taxe.
Potrivit actului normativ, pentru medierea cetăţenilor români în vederea angajării în străinătate, agenţii de plasare încheie cu solicitanţii locurilor de muncă contracte de mediere în formă scrisă, al căror conţinut este stabilit prin normele de aplicare. De asemenea, agenţii de plasare au obligaţia de a asigura încheierea contractelor individuale de muncă de către părţi, atât în limba statului în care se află stabilit sau îşi desfăşoară activitatea angajatorul, cât şi în limba română, înainte de plecarea salariatului din România.
Este interzisă, potrivit noului act normativ, interpunerea altor categorii de intermediari între agentul de plasare, persoana mediată și angajatorul strain.